Aveam vreo 6 ani. Şi mă gândeam la jucării de lemn, de pluş, de orice altceva, la mingi şi maşinuţe. Şi stăteam la bunici. Şi aveam un vecin. Şi era unul din meşterii satului, 4 clase terminate însă cică se pricepea la multe de avea un “atelier” plin cu maşine vechi de spălat, cu radio-uri şi papuci fără tălpi.
Şi aveam eu vreo 6 ani, şi aveam eu un vis. Vroiam o căsuţă de lemn, tot o jucărie de lemn. Poate aveam şi eu câteva pasiuni pentru arhitectură, deşi nu cred că mă gândeam eu la asta, mă gândeam la jucării din lemn. Vroiam căsuţă cu fântâniţă la portiţă, cu trei nuci în jurul casei, cu mulţi cireşi şi meri. Şi mai vroiam ca în fiecare iarnă să cadă zăpada peste căsuţa mea. Si vroiam toamna să cadă frunzele, iar gospodarii mecanici de lemn să le măture zâmbind. Şi mai vroiam ca în fiece primăvară să vină păsări călătoare să ciripească la ferestre, iar “Ileana-Cosânzeana” să iasă la fereastră atunci. Şi mai vroiam, … :-”
Legătura cu vecinul?! Vedeam în el îndeplinirea visului, şi multe drumuri spre casa lui pornisem eu la acea vreme, dar fără curaj să ajung la poartă să-i spun. Şi mă gândisem eu că o să cresc şi eu mare şi o să meşteresc şi eu o căsuţă de lemn cu 3 nuci în jurul casei şi cu o fântâniţă la poartă.
Acum ăsta ar fi primul lucru care l-aş cumpăra copiilor mei. Sau ce-ar zice ei de o staţie spaţială, o jucărie din lemn cu sute de piese? Sau de o staţie de pompieri?! Sau o fermă din lemn cu animăluţe în jur? Simplu, frumos, de calitate. Sau poate doar visele copilăriei ne învaţă adevăratele valori? Cine nu aştepta atunci revelionul pentru o nouă maşinuţă sau aniversarea pentru o bicicletă pe măsura vârstei, jucării din lemn pentru copii pline de căldură, pline de suflet.
Tu la ce jucării din lemn ai visat în copilăria ta?! 
