Prima zi fără ploaie din Copenhaga, fără soare însă cu vânt. De dimineaţă am plecat la “Mellemfolkelight Samvirke” – Danish Association for International Cooperation. O voluntară a organizaţiei ne-a implicat într-o discuţie captivantă despre democraţie, egalitate, drepturi, valori. Deşi iniţial eram mirat de existenţa unui Minister al Exalităţii dintre Sexe, am aflat apoi că Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei se ocupă la noi de această problemă.
Următorul pas – Christiania…
Christiania, “Oraşul liber” este o zonă vizitată de mii de turişti din Copengaha unde oamenii trăiesc în comun acord cu natura şi cu propriile idei despre libertate. Un “experiment social”, cum îl numesc danezii. Christiania ocupă o suprafaţă de 34 hectare în care trăiesc aproximativ o mie de locuitori, 34 hectare cu un buget anual de 2,4 milioane de euro. Povestea oraşului începe prin anii 1970, când un grup de rebeli hippy iau cu asalt această zona ocupată atunci de baraci militare abandonate. Tot atunci, foarte mulţi tineri care nu aveau unde să stea, dar şi oameni care îşi doreau un mod de viaţă mai libertin au venit să stea în Christiania. În scurt timp, zona devenise un centru al şomerilor, vagabonzilor, imigranţilor, pensionarilor şi oamenilor săraci. Primii oameni care au venit aici, au găsit clădiri cu odăi părăsite pe care şi le-ai însuşit. Dacă nu aveau grijă de ele, punându-le o lăcată, de exemplu, se puteau aştepta să-şi găsească lucrurile afară. Maşinile sunt interzise în Christiania, iar zona se bucură de linişte şi e un loc perfect de relaxare. Atmosfera este cea asemănătoare unui sat izolat şi sărac, cu străzile pline de noroi, câini vagabonzi şi comercianţi de droguri uşoare. Ghidul a spus că sunt vreo 600 de adulţi, 200 de copii şi 100 de copii. “Cât mai multă libertate posibilă şi puterea în mâna fiecăruia”, spun ei. O bună din parte nu lucrează, însă sunt întreţinuţi la fel ca toţi şomerii de către stat. Christiania deține drepturile de autor pentru bicicleta cu ataş, foarte practică şi destul de folosită în Danemarca, şi destul de scumpă, de altfel. Primul indiciu că suntem în Christiania au fost clădirile pictate cu tot felul de mesaje, desene, simboluri. Din categoria indiciilor fac parte şi oamenii de pe străzile adiacente. 2 bătrâni rupţi de realitate, cu ochii împăienjeniţi şi tulburi, îmbrăcaţi straniuc, extravagant, se plimbau sprijiniţi de zidurile oraşului. De fapt, am observat apoi, toţi locuitorii Christianei erau astfel. La fel şi ghidul nostru, o bătrână ce trăia acolo de câteva zeci de ani, nemulţumită de realitatea vieţii pe care o trăia înainte să ajungă aici, o viaţă întro familie bogată.
Nu se permite să fotografiezi, te privesc suspect. Miroase a canabis, pe străzi, în clădiri, de la oameni, în magazine. Acum zece ani erau 80, acum au rămas vreo 4 dealeri. Haşişul este adus din Maroc. Canabisul este crescut doar pentru consum propriu. Un gram poate fi cumpărat cu 50-100 coroane daneze, adică 110-220 MDL. Drogurile tari sunt oficial interzise. Au fost presaţi de extern, astfel au şi ei câteva reguli. Dependenţii de droguri tari au fost trimişi la reabilitare, iar cei care nu au acceptat sau nu s-au supus acelor reguli, au fost alungaţi. Se cunosc între ei, dacă cineva încalcă legea, nu poate să se eschiveze. Deciziile le iau în comun, democratic. Se adună, propun, se ascultă, decid după ce-s de acord cu toţii. A trebuit să ocolim spitalul, am mers pe partea stângă a străzii. Ei practică medicina alternativă. În rest, din oraş vine o dată pe săptămână un medic pentru consulţatii. Copii învaţă înafara Christianiei, însă au câteva instituţii preşcolare. Lângă magazinul în care câţiva oameni turmentaţi încercau să schimbe câteva cuvinte între ei, 3 copilaşi micuţi săreau pe topogan.
Now you are entering European Union, şi am plecat spre hotel.
Seara târziu m-am plimbat câteva ore prin oraş.
Am aflat că preţul unui taxi începe de la 200 MDL, aşa că am învăţat multe străzi până m-am întors înapoi.
Plouă. A plouat noaptea. Va ploua toată ziua. De fapt, greşesc. Va ploua atunci când voi ieşi eu afară. Aşa a fost toată ziua. Aşa e clima, zic ei. S-au obişnuit, au mereu câte o umbrelă la ei, iar hainele lor le permit să suporte o ploaie rece la mijlocul unei zile călduroase.
Copenhaga e unul din puţinele oraşe în care majoritatea oamenilor (copii, elevi, studenţi, parlamentari, pensionari, adulţi) folosesc bicicletele în fiecare zi: la şcoală, la magazin, la lucru, la cumpărături, la parlament, oriunde. Danezii au înţeles importanţa bicicletei în lumea modernă. Astfel, fiecare are bicicleta lui proprie chiar dacă şi-ar putea permite cu uşurinţă un BMW sau Mercedes.
Duminica a fost rezervată vizitării oraşului şi a obiectivelor turistice cu autobuzul. Am văzut câteva din cele mai importante clădiri din Copenhaga, am asistat la schimbarea gărzii reginei, iar apoi am ieşit din oraş. În Helsingør am ajuns în punctul nordic al turului nostru unde am vizitat castelul Kronborg, castel în care are loc acţiunea tragediei Hamlet de William Shakespeare. De după ziduri, am admirat malurile Suediei, care se aflau doar la 4 km.
Rapid, în fugă şi în trecere, am trecut pe lângă reşedinţa reginei, Fredensborg Palace, şi Frederiksborg Palace.
După-amiaza am vizitat Copenhagen Business School (CBS), o universitate cu profil economic la care îşi fac studiul peste 14000 de studenţi, dintre care 1000 în urma unor schimburi de studenţi. Deoarece e o universitate internaţională de business, cursurile sunt predate în totalitate în engleză. Profesorii sunt de fapt cercetători, savanţi ce provoacă studenţii să înveţe cum să folosească cele învăţate în munca lor.Am rămas profund impresionat de librăria universităţii. Profund impresionat. Sistemul de notare e diferit şi ciudat. Ce poate fi mai simplu decât notarea noastră de la 1 la 10 cu 5 trecătoare?! Notarea lor. -3, 0, 2, 4, 7, 10 şi 12, iar 2 e notă trecătoare. Nota 12 se ia doar dacă meriţi, iar notele nu se iau ca la noi, ci doar de câteva ori pe an, nota din primul semestru, din al doilea şi anuală.
După CBS, a urmat DFC, Danida Fellowship Centre, gazda noastră în Danemarca, unde după o pizza, am plecat la The Planetarium, la U2 3D, primul concert live 3D. Concertul a fost înregistrat în America de Sud, în timpul turneului Vertigo. We had so much fun!!!
3:45. Eram deja cu toţii în holul aeroportului Chişinău. Ciocolate, bagaje, glume, entuziasm. Peste vreo 2 ore eram deja în avion, un Saab 2000 verde de 50 de locuri, dintre care 32 erau ocupate de noi. 734 km în 1:25 ore (da, ştiu, sunt obsedat de cifre), un zbor calm, nocturn, … ploaie şi vânt. Cu câteva minute înainte de aterizare, am zărit primele raze de soare aruncate peste Ungaria. Aeropurtul Ferihegy ne-a văzut doar alergând pe holurile şi terminalele lui… la plecare, şi la întoarcere.
1,018 km în 1:55 ore (cifreee… da!!!). Zburasem peste mare, iar valurile agitate erau străbătute de zeci de corăbii. Am fost întâmpinaţi de o ploaie rece, însoţită de vânt. La ieşirea din terminal, am fost întâmpinaţi de Klavs şi Ea, membri ai Danidei Fellowship Centre, 2 studenţi danezi ce ne-au însoţit pe tot parcursul vizitei noastre în Danemarca.
După vreo jumătate de oră în care am stat lipiţi de geamurile autobuzului care ne ducea la hotel, după alte câteva minute în care doar ne-am lăsat bagajele în camere, am ieşit afară. Copenhaga.
Câteva minute de ploaie, 3-4 umbrele stricate, câteva raze de soare, un vânt fără direcţie, până am ajuns în Søndermarken, un parc “romantic” în mijlocul oraşului în care am făcut câteva poze până am ajuns la Cisternerne – Muzeu de Artă Modernă de Sticlă. Muzeul prezintă anul acesta expoziţia “UnderGround”, lucrări de sticlă create de 12 artişti de diferite naţionalităţi care au absolvit în 2008 Colegiul de sticlă şi ceramică Bornholm. A doua sală a Cisternerne-ului prezintă o expoziţie de sculpturi din gresie ale zeilor şi personajelor din mitologia daneză. Pentru că nu am putut face poze acolo, mi-am umplut buzunarele cu pliante la intrare, de unde ne-am îndreptat spre Grădina Zoologică, trecând pe lângă Palatul Frederiksberg, unde astăzi se află The Royal Danish Army Academy. Deşi ploua intens, o mulţume de copii împreună cu părinţii, bunicii lor, nestingheriţi de picăturile de ploaie, alergau şi admirau animalele. Este una din cele mai vechi grădini zoologice din Europa, iar felul în care sunt întreţinute animalele, precum şi modul în care sunt prezentate fiecare (filme documentare, expoziţii de fotografie, de miniaturi, etc) impresionează. 3 ore în ploaie am văzut elefanţi, girafe, urşi albi, fluturi în libertate, emu, zebre, lupi, bufniţe, porci, vaci, flamingo, maimuţe, crocodili, cămile, etc, etc, etc. După concert am fost la Ankara, un restaurant turcesc cu un bufet bogat şi gustos, după o zi plină.
Seara – Duck Soup (Ska / Reggae) în Loppen, Christiania. În mulţimea de oameni de acolo îi vedeai pe cei care aparţin acelui loc, după îmbrăcămintea şi familiaritatea cu care se comportau, adolescenţi de 13-14 ani, bătrâni, adulţi veniţi cu copiii, şi fiecare din ei se simţeau bine. Reggae timp de câteva zeci de minute în care… We had so much fun!!!
