Mereu există cineva care-ţi trăieşte viaţa, care îţi fură visele, îţi oferă dezamăgiri iar dreptul la replică îţi este respins fără motiv(aţie). De fapt, ce motiv(aţie) ar trebui să ai ca să visezi? Nu sunt de ajuns acei fluturaşi din sânge care îţi fac corpul să vibreze? … şi totuşi!
E greu să spui cine îţi e alături, oricum lângă tine nu va fi nimeni la sfârşit. Îţi beau sângele, îţi usucă durerea… iar când pleci – îţi uită numele. Le pasă doar când eşti înaintea lor, după… eşti lăsat în urmă şi inspiri praful tăcerii.
Şi închizi ochii, şi le zici tuturor că nu ai chef, şi lor nu le pasă şi închizi ochii, şi închizi gura şi taci, şi nu vezi şi-ţi întrerupi respiraţia să nu mai simţi, să nu mai ocupi loc pe pământ … inima să înceteze să bată şi să zbori… să vezi, să simţi, să auzi, să miroşi adevărul.
